Regiunea Ivano-Frankivsk 

Regiunea Ivano-Frankivsk, bogată în tradiţii istorice şi culturale, este una din puţinele regiuni unde cultura este pastrată în toate manifestările ei. Strălucitoare şi colorată aceasta poate fi văzută în  tradiţiile păstrate în cadrul grupurilor etnice ale regiunii Ivano-Frankivsk.

Datorită particularităţilor vieţii, dialectul local, cultura, îmbrăcămintea, durabilitatea caselor, aşezările, în regiune coexistă în armonie câteva grupuri etnice: boyky, huţul, lemky, pokutyany, opolyany.

• Boyky s-au stability în partea de mijloc a Carpaţilor. La început în teritoriul Boikivshchyna se ocupau cu creşterea bovinelor, exploatarea pădurilor, extracţia de sare, fierăritul. În teritoriul pe care-l locuiau s-au păstrat minunate monumente arhitectonice populare- casele de lemn, clopotniţe, biserici.
  

• În mod special coloritul şi diversitatea tipurilor de artă folclorică au fost observate la Hutsulshchyna. Aici işi aveau locul centre de cioplitori în lemn, ceramişti, ţesătoare, cele care se ocupau cu broderiile, cu decoraţiuni artistice în metal şi piele, pictatul ouălor. În regiune lucrează 350 de meşteri populari şi aproape 200 de artişti amatori.

• Huţulii locuiesc în sud-estul Carpaţilor. Partea pitorească a Carpaţilor ucrainieni a identificat stilul de viaţă, ocupaţii precum păstoritul, arta manuală, lucrul cu lemnul şi pictatul ouălor. Pe teritoriul Hutsulshchyna s-au întemeiat şcoli de familie (tradiţionale) de cioplitori în lemn, olărit, brodat, ţesut.

• Pokutianii au ocupat teritoriul din partea de nord-est a zonei locuite de huţuli. În Pokuttya este dezvoltată agricultura, mulţi cetăţeni fiind implicaţi în arta manuală (ţesut covoare, olărit, cioplit în lemn, pictat ouă).

• Opolyany sunt stabiliţi în Opillya – partea de vest a zonei muntoase Podilska şi ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura. Cultura şi viaţa acestora este similară cu a Pokutianilor şi Podillyenilor. Ei folosesc mărgele, design-ul floral şi brodatul.

• Lemky locuiesc la graniţa cu boyky. Ei şi-au conservat obiceiurile, ritualurile, câteva caracteristici în materie de îmbrăcăminte, mâncare, etc.

Regiunea Ivano-Frankivsk a păstrat  multe obiceiuri folclorice, tradiţii, legende, arte manuale care într-o societate urbanizată dispar complet. Vacanţele moderne la ţară au pus mare preţ  pe participarea artiştilor locali şi a meşteşugarilor locali – cei care brodează, ceramişti, ţesători, sculptori, artişti pysanka – toţi cei care dau talentul ţinutului Galician.

• Ceramica. O impresie foarte bună este lăsată de obiectele din ceramică. Mulţumită meşterilor populari în ceramică, obiectele casnice devin adevarate obiecte originale de artă folclorică. Diferite produse de ceramică au pictate pe ele scene originale din viaţa oamenilor, biserica, legume, motive animale, clar delimitate cu culori precum galben, verde, maro cu un fond luminos. Olarii moderni promovează obiectele de ceramică noi, dezvoltă tradiţia din Galicia a obiectelor de ceramică precum şi pe cea a obiectelor deosebite de ceramică de Pokuttya, compoziţii sculpturale, scene pictate în relief, gablonţuri (bijuterii) pentru femei, jucării.

• Arta prelucrării metalului. Istoria prelucrării metalelor neferoase în Hustulia îşi are originile în sec. XV. Sunt bine cunoscute aici multe metode de prelucrare a metalului. Bijuteriile pentru femei, cimpoi, catarame, barde, brăţări, inele, pandantive, mânere pentru cuţite sau alte obiecte din metal, sunt caracterizate de o înaltă tehnică în execuţie şi cu gust artistic.

• Ouăle de Paşti. Ouăle de Paşti sunt una din cele mai strălucitoare şi mai misterioase manifestări ale talentului şi profunzime a memoriei folclorice. Tradiţia pictatului ouălor de Paşti datează din perioada pre–creştină. În funcţie de regiune, sunt diferenţe între modelele pictate, culori diferite, spaţii pe suprafaţa ouălor de Paşti. Numeroase încrucişări simbolizând fertilitate, inele şi linii drepte în mintea strămoşilor noştri asociate cu începuturile bărbatului şi femeii, culori care reflectă natura înconjurătoare: apă, soare, păduri, câmpii, pajişti. Strămoşii noştri au crezut sincer că acele case în care sunt făcute ouăle de Paşti sunt ferite de diavol şi nu sunt atinse de fulgere. Până în ziua de azi nu încetăm să ne minunăm de magia folclorului care este bine înrădăcinată în arta ouălor de Paşti.

• Cioplitul în lemn. Un alt aspect al artei populare este cioplitul în lemn. Cu modelele cioplite ornează mobile, ustensile de lucru, ustensile de lemn, instrumente muzicale, obiecte ecleziastice şi de ceremonii, etc. Odată cu dezvoltarea cioplitului în lemn artistic s-a diversificat şi decorarea obiectelor. Li s-a adăugat o mare importanţă la combinarea formei produsului cu decorarea produsului.

• Pictura pe sticlă. În marea majoritate această artă se reduce la icoane pe sticlă. Expresive, pline de culoare, decorative, acestea produc o sensibilitate internă deosebită. Meşterii operează cu culori strălucitoare, creând contraste şi combinaţii de culori deosebite. Bazându-se pe icoanele tradiţionale, maeştrii moderni dezvoltă picturi decorative pe sticlă.