• Obiecte din piele. Prelucrarea artistică a pielii este foarte comună în teritoriile Ivano-Frankivsk. Ca un rezultat al tradiţiilor străvechi şi al unei mari experienţe, au fost inventate multe căi şi tehnici de prelucrare şi finisare a pielii. În mod special se poate menţiona tehnica de marcare la cald şi la rece. În decorarea produselor meşterii folosesc de multe ori ornamente metalice. De aceea artiştii care lucrează cu piele de obicei sunt foarte buni şi la prelucrarea metalelor.

• Ţesături artistice. Interiorul caselor a fost mereu decorat cu carpete ţesute, pânză groasă, feţe de masă, prosoape, paturi moi de lână. Decoraţiile acestor ţesături sunt cu striaţii transversale, geometrice şi rar stilizate. Culori vegetale. Material folosit – lână, pânză de in.

• Broderiile. Brodatul este un stil classic al artei ucrainiene. Numeroase materiale ne arată că broderiile au fost folosite la decorarea aproape a fiecărei case din mediul rural. Tocmai de aceea noi păstrăm tradiţia în arta brodatului. Costumele tradiţionale reflectă caracterul, coloritul şi particularitatea regiunii etnografice. Costumul tradiţional ca întreg are o valoare deosebită ca muncă individuală.

Obiceiurile cele mai comune în această zonă este: plecarea în primavară a oilor la munte, nunta huţulilor şi sărbătorile religioase calendaristice, inclusiv Crăciunul cu cântece de Anul Nou şi colinde de Crăciun (inclusiv "Vasyl", "botezul cu apă", "Malanka", huţulii lui "Rozkolyadka") şi Paştele cu cântece de Paşti.

• Plecarea oilor la munte. Sărbătoarea importantă pentru localnici reprezintă plecarea păstorilor huţuli împreună cu oile spre văi muntoase pentru păşunat. Mykulychyn este localitatea care sărbătoreşte cel mai intens această sărbătoare. Plecarea la munte are loc în luna mai şi durează până în luna septembrie. Condiţiile de viaţă ale păstorilor într-o zonă de munte sunt grele: de multe ori este vremea rece, două din trei zile plouă, de multe ori în timpul verii cade zăpada. Activităţile durează de dimineaţa devreme până seara şi totuşi fiecare huţul visează să devină un polonynnyk. Trei lucruri care caracterizează viaţa de păstori huţul sunt brânza, trembita şi focul. În timpul cântărilor Polonyna conducătorul aprinde focul şi băieţii dansează conform ritualului bărbătesc "Arkan", cu topoare mici în mâini. Ciobanii oferă musafirilor brânză şi urdă. Totul se termină cu un festival de cântece şi voie bună.

• Nunta huţulilor. Nunta la huţuli este ca o poveste. Chiar şi acum huţulii îşi menţin tradiţiile. Ei se îmbracă încă în haine tradiţionale şi îşi împodobesc caii. În ziua nunţii mireasa şi mirele sunt însoţiţi de boyari, prieteni, svitylky, peţitori, bătrâni. Nunta abundă în veselie şi cântece tematice, dansuri, jocuri, glume, calambururi. Nici o nuntă nu e nuntă fără tort şi prăjituri, prosoape brodate sau ţesute, bucheţele de flori prinse pe hainele nuntaşilor, aranjamente florale cu care se împodobesc chiar şi copacii. Nu se stabileşte o dată exactă pentru ziua nunţii, singura condiţie este ca peţitul şi logodna să se facă primăvara, vara sau toamna, mai puţin iarna şi să nu se facă petreceri în Postul Mare. Este interzis să se facă petreceri în timpul posturilor. Semnul evident, în Hutsulshchyna, că au venit peţitorii este "să dea prosoapele", ceea ce înseamnă că se pregătesc pentru nuntă. Stabilirea căsătoriei constă în "călcarea pe prosop". Conform obiceiului vechi, cele mai bune produse de panificaţie vor fi date tinerilor în prosoape brodate, cu urarea ca viaţa lor să fie bogată şi frumoasă. Tinerii căsătoriţi merg călare spre biserică.

• Crăciunul în regiunea Hutsul. Pregătirea pentru Crăciun în Hutsulchyna începe cu mult înainte. Prin tradiţie se decorează casa cu un snop de grâu numit "Didukh", în care, conform legendei a locuit sufletul strămoşilor noştri, protectorii caselor. Gospodinele, în dimineaţa de 6 ianuarie aprind "focul viu", în cuptorul de doisprezece Polini şi pentru a pregătesc 12 feluri specifice de mâncare fără carne.

Dintre mâncărurile din această perioada, primul loc îl ocupă kutya - grâu fiert cu miere, seminţe de mac şi nuci. Unii cercetători ai obiceiurilor populare consideră că kutya, este sunetul cel de pe urmă al iubirii frăţeşti, care se pot auzi în zilele comemorative ale martirilor în credinţa creştinească. Grâul care creşte în fiecare an este un simbol al eternităţii, iar mierea este un simbol al fericirii eterne a celor neprihăniţi în ceruri.

În ziua de Crăciun, pe 7 ianuarie, încep colinde de Crăciun. Huţuli îţi vizitează rudele şi prietenii, colindă mergând pe jos din sat în sat. Cei mai mulţi oameni în aceste zile merg pe sănii cu clopoţei şi trase de cai. 7 zile după Crăciun, în 14 ianuarie, ei sărbătoresc Anul Nou după calendarul vechi; în 18 ianuarie, oamenii postesc toată ziua, iar în 19 ianuarie, ei sărbătoresc Boboteaza sau "Iordan". Cina se serveşte când apare prima stea pe cer.